Companiile din România care livrează produse ambalate în alte state ale Uniunii Europene trebuie să acorde o atenție mai mare obligațiilor de mediu. Noile reguli europene pot face ca o firmă să aibă responsabilități privind ambalajele în fiecare țară în care își comercializează produsele.
Schimbarea este legată de aplicarea Regulamentului european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub acronimul PPWR.
Noile prevederi se aplică din 12 august 2026 și influențează inclusiv activitatea producătorilor români care vând peste graniță.
Reguli noi pentru produsele ambalate vândute în UE
Pentru companii, locul în care produsul este ambalat nu mai este singurul element important. Trebuie analizată și țara în care produsul ajunge la utilizatorul final.
În anumite situații, o companie din România poate deveni responsabilă pentru obligațiile privind ambalajele într-un alt stat membru.
Acest lucru poate presupune înregistrări, raportări și contribuții pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje.
Vânzările online pot aduce obligații suplimentare
Un caz important îl reprezintă vânzările directe către consumatorii din alte țări ale Uniunii Europene.
De exemplu, o companie din România poate expedia produse comandate prin propriul magazin online direct unui client din alt stat.
Într-o astfel de situație, firma trebuie să verifice dacă devine operatorul responsabil pentru ambalajele introduse pe piața respectivă.
Prin urmare, simplul fapt că produsul a fost fabricat și ambalat în România nu exclude existența unor obligații în țara de destinație.
Regulile diferă în funcție de modul de vânzare
Nu toate exporturile către Uniunea Europeană sunt tratate în același mod.
Situația unei companii care livrează produse unui distribuitor din alt stat poate fi diferită de cea a unui comerciant care vinde direct consumatorului final.
Din acest motiv, fiecare flux comercial trebuie analizat separat.
Contractele dintre companii și rolul fiecărui operator din lanțul de distribuție pot influența stabilirea responsabilităților.
Ambalajele trebuie analizate separat
Un alt element important îl reprezintă tipul ambalajului.
Companiile trebuie să facă diferența între ambalajele în care este prezentat produsul, cele utilizate pentru gruparea mărfurilor și ambalajele necesare transportului.
Responsabilitatea nu revine neapărat aceluiași operator pentru toate aceste categorii.
Prin urmare, firmele trebuie să știe exact ce tipuri de ambalaje folosesc și unde ajung acestea.
Unele firme ar putea avea nevoie de reprezentanți autorizați
Pentru anumite vânzări transfrontaliere poate apărea și necesitatea desemnării unui reprezentant autorizat.
Acesta poate îndeplini în numele producătorului anumite obligații în țara respectivă.
Printre acestea se pot afla înregistrarea, raportarea și îndeplinirea responsabilităților financiare legate de gestionarea deșeurilor.
O companie care vinde în mai multe țări trebuie, așadar, să verifice situația separat pentru fiecare piață.
Evidența ambalajelor devine esențială
Noile reguli pot crea dificultăți și în ceea ce privește datele gestionate de companii.
Sistemele utilizate până acum pentru raportările din România ar putea să nu ofere toate informațiile necesare pentru activitatea transfrontalieră.
Firmele trebuie să poată identifica în mod corect cantitățile de ambalaje asociate produselor vândute în fiecare țară.
În acest scop, evidențele trebuie să includă informații clare despre material, greutate și tipul ambalajului. La fel de importantă este destinația produsului.
Firmele trebuie să știe în ce țară ajunge fiecare ambalaj
Identificarea statului în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final devine un element important pentru conformare.
Pentru companiile cu volume mari de vânzări, această evidență poate necesita modificarea sistemelor informatice și logistice.
Datele trebuie să fie suficient de precise pentru a permite realizarea raportărilor în fiecare jurisdicție relevantă.
Erorile de clasificare pot conduce la raportări incomplete sau la aplicarea greșită a obligațiilor.
Ce ar trebui să verifice companiile românești
Primul pas este identificarea tuturor statelor UE în care compania livrează produse ambalate.
Ulterior, trebuie analizat modelul de distribuție utilizat în fiecare țară.
Firmele trebuie să stabilească cine este operatorul responsabil, ce ambalaje intră sub incidența obligațiilor și dacă este necesară o înregistrare locală.
De asemenea, trebuie verificată necesitatea unui reprezentant autorizat.
Vânzările, logistica și departamentele juridice trebuie să lucreze împreună
Aplicarea noilor reguli nu privește doar departamentele de mediu.
Informațiile necesare provin din mai multe zone ale unei companii.
Echipele de vânzări cunosc destinația produselor. Logistica gestionează ambalajele și transportul, iar departamentele juridice și fiscale trebuie să urmărească obligațiile aplicabile.
O clasificare unitară a ambalajelor și un sistem comun de evidență pot reduce riscul apariției unor probleme de conformare.
Pentru producătorii români care vând în mai multe state UE, noile reguli privind ambalajele transformă conformarea într-o obligație care trebuie analizată pentru fiecare piață în parte.
Sursa: agerpres.ro
