Un demers comun al republicanilor și democraților din Senatul SUA solicită returnarea copiilor ucraineni deportați înainte ca orice acord de pace cu Moscova să fie finalizat, în timp ce o legislație suplimentară cu caracter obligatoriu ar putea declanșa desemnarea Rusiei ca „stat sponsor al terorismului” dacă refuză să îi înapoieze, scrie Kyiv Post.
Diplomația privind încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei este de obicei discutată în termeni de frontiere, artilerie, sancțiuni și garanții de securitate. Însă un alt subiect împinge tot mai mult spre centrul dezbaterii: zeci de mii de copii ucraineni pe care Rusia i-a deportat, transferat și încercat să îi integreze în propriul sistem de stat.
Pentru Kiev, aceasta nu este o chestiune umanitară secundară. Este unul dintre cele mai clare exemple ale încercării Moscovei de a șterge viitorul Ucrainei.
Presiune bipartizană în Senatul SUA pentru returnarea copiilor
O inițiativă recentă din Senatul SUA adaugă greutate politică acestei poziții. Condusă de senatorii Chuck Grassley și Amy Klobuchar, Rezoluția Senatului SUA 236 trasează o linie fermă pentru diplomații americani.
Deși inițiativa este o declarație politică și nu o lege obligatorie, ea transmite un mesaj clar: Senatul SUA cere returnarea necondiționată a tuturor copiilor ucraineni răpiți înainte de susținerea oricărui viitor acord de pace între Ucraina și Rusia.
Măsura condamnă deportarea, transferul forțat și expulzarea ilegală a copiilor ucraineni de către Rusia. Aceasta citează date ucrainene care indică cel puțin 19.546 de cazuri confirmate de deportări ilegale și transferuri forțate până la 16 aprilie 2025. Între timp, doar 1.274 de copii fuseseră returnați până la acel moment.
Inițiativa a câștigat atenție suplimentară după ce senatorul democrat Gary Peters s-a alăturat demersului, consolidând presiunea bipartizană din Washington.
Cum încearcă Congresul SUA să adauge „forță juridică”
Demersul legislativ 236 nu are caracter obligatoriu, însă legislatorii americani îl completează cu proiecte de lege cu forță juridică. Acestea sunt menite să transforme problema copiilor ucraineni într-un punct de presiune juridic și financiar asupra Rusiei.
Legea pentru recuperarea copiilor ucraineni răpiți și tragerea la răspundere
Primul proiect este Abducted Ukrainian Children Recovery and Accountability Act, susținut de Klobuchar și Grassley. Legea a trecut de Senat ca parte a bugetului apărării SUA (NDAA pentru anul fiscal 2026) și a fost transmisă spre promulgare.
Aceasta urmărește:
- creșterea sprijinului SUA pentru investigarea și localizarea copiilor ucraineni răpiți
- sprijin pentru reabilitare și reintegrare
- întărirea mecanismelor de tragere la răspundere a celor responsabili
O variantă din Camera Reprezentanților, introdusă de Greg Landsman, a fost inclusă în NDAA semnat de președinte. Aceasta reactivează un program al Departamentului de Stat pentru sprijin tehnic și instruire în vederea urmăririi copiilor dispăruți.
Posibila desemnare a Rusiei ca stat sponsor al terorismului
O a doua direcție legislativă merge și mai departe. Senatorii Lindsey Graham, Richard Blumenthal și Katie Britt, împreună cu Amy Klobuchar, au introdus un proiect de lege care ar desemna Rusia ca „stat sponsor al terorismului” dacă nu returnează peste 19.000 de copii ucraineni răpiți.
Proiectul ar impune ca secretarul de stat al Statele Unite, în termen de 60 de zile de la adoptare, să certifice că:
- copiii au fost reuniți în siguranță cu familiile sau tutorii lor
- procesul de reintegrare a fost inițiat
Dacă această certificare nu poate fi făcută, Rusia ar fi desemnată oficial stat sponsor al terorismului conform legislației americane.
În octombrie, Comisia pentru Relații Externe a Senatului a avansat în unanimitate această măsură. În plus, senatorul Graham a declarat că o astfel de desemnare ar fi „devastatoare pentru economia Rusiei” și necesară dacă nu se produce returnarea copiilor.
O crimă împotriva identității
Potrivit autorităților ucrainene și investigatorilor internaționali, deportarea copiilor ucraineni nu este doar o mutare de populație. Mulți copii au primit documente rusești, au fost plasați în instituții rusești, expuși propagandei și rupți de limbă, familie și identitate națională.
Curtea Penală Internațională a emis în martie 2023 mandate de arestare pe numele președintelui Vladimir Putin și al Mariei Lvova-Belova, comisarul rus pentru drepturile copilului, pentru deportarea ilegală a copiilor ucraineni. Rusia respinge acuzațiile.
Recent, Duma de Stat a Rusiei a numit-o pe Yana Lantratova în funcția de comisar pentru drepturile omului. Această decizie a provocat reacții internaționale dure, fiind acuzată de implicare în deportări și adopții forțate.
Rezoluția Senatului SUA consideră aceste acțiuni o încercare de ștergere a identității naționale ucrainene. Aceasta include modificări legislative în Rusia menite să accelereze integrarea copiilor ucraineni în societatea rusă.
Întrebarea repatrierii a depășit astfel dimensiunea umanitară și a devenit un test al caracterului unui viitor acord de pace.
Europa intensifică presiunea diplomatică
În paralel cu Washingtonul, Europa adoptă măsuri diplomatice, financiare și de sancțiuni împotriva rețelelor implicate în deportarea și asimilarea forțată a copiilor ucraineni.
Pe 11 mai, Uniunea Europeană, Ucraina și Canada au organizat la Bruxelles o reuniune la nivel înalt a Coaliției Internaționale pentru Returnarea Copiilor Ucraineni. Aceasta coordonează eforturile de localizare, returnare și reintegrare a minorilor.
UE a devenit membru cu drepturi depline al coaliției în 2025, iar organizația a fost lansată la Kiev în 2024. În plus, Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva a 16 persoane și 7 entități implicate în deportări ilegale. Acestea includ înghețarea activelor și interdicții de călătorie.
O condiție morală pentru pace
Poziția emergentă transatlantică este clară: niciun acord de pace care lasă copiii ucraineni răpiți în Rusia nu poate fi considerat legitim. O astfel de înțelegere ar risca să valideze una dintre cele mai grave crime ale războiului.
Aranjamentele de securitate pot fi negociate, sancțiunile pot fi ajustate, însă viețile, identitățile și familiile copiilor nu pot deveni monedă de schimb.
