WIESBADEN, Germania (Reuters) – Într-o zonă restricționată, împrejmuită cu sârmă ghimpată, aproximativ 350 de soldați din 31 de țări, inclusiv ucraineni, lucrează într-un hangar și corturi verzi climatizate, într-o bază militară americană din Germania.
Ce fac forțele aliate la Clay Barracks
La baza Clay Barracks din Wiesbaden, acești militari au misiunea de a corela nevoile Ucrainei în materie de arme, echipamente și instruire cu ofertele primite din partea țărilor donatoare din NATO și din afara alianței. Acest lucru se întâmplă în contextul în care războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă.
Sprijinul militar evoluează: accent pe producția internă
La șase luni de la înființarea centrului de comandă NATO pentru coordonarea ajutorului militar destinat Ucrainei, sprijinul oferit evoluează semnificativ. Aceasta se întâmplă în special în ceea ce privește producția de drone.
După invazia Rusiei din 2022, statele NATO au sprijinit efortul militar al Kievului în principal prin golirea propriilor stocuri de armament. Astfel, Ucraina a fost dependentă în mare măsură de companiile occidentale de apărare.
Astăzi, sprijinul militar se orientează din ce în ce mai mult spre consolidarea industriei de apărare ucrainene. Aceasta a explicat generalul-maior Maik Keller, adjunctul comandantului NATO pentru Asistență și Instruire în Securitate pentru Ucraina (NSATU).
„Trebuie să ne schimbăm focusul,” a declarat Keller într-un interviu la Clay Barracks.
Inovația Ucrainei inspiră aliații NATO
Keller a lăudat creativitatea și viteza de inovație și producție a Ucrainei, în special în sectorul dronelor. El a subliniat că NATO ar putea învăța de la Ucraina. În viitor, chiar ar putea cumpăra drone fabricate în această țară.
„Achizițiile de apărare nu sunt un drum cu sens unic. Când vine vorba de drone, există cu siguranță multe lucruri pe care am dori să le cumpărăm din Ucraina – deși, pentru moment, cred că au nevoie de întreaga producție pentru ei înșiși.”
Viitorul este autonom: lecții din război
Amiralul Keith Blount, adjunctul Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), a declarat că aliații occidentali pot învăța enorm de la Ucraina, mai ales în domeniul armelor autonome precum dronele.
„Vedem acum în practică puterea autonomiei, într-un mod pe care l-am crezut posibil doar în viitor. Ritmul de adopție este uluitor,” a spus Blount.
El a menționat utilizarea dronelor nu doar în aer, ci și pe mare, sub apă și la sol.
„Este fascinant cum Ucraina nu doar a învățat să le folosească, dar și să le producă.”
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Nevoi stringente: sisteme antiaeriene, muniție și mine
Pe măsură ce aliații europeni și Canada se pregătesc să crească cheltuielile pentru apărare, solicitările din partea președintelui american Donald Trump pun presiune pe angajamentul SUA. Astfel, natura ajutorului militar se schimbă.
Keller a spus că nevoile urgente ale Ucrainei includ:
- sisteme de apărare antiaeriană
- muniție
- mine antitanc – pentru apărarea teritoriului cu un număr redus de trupe
NSATU: o inițiativă NATO pentru mai multă independență
NSATU a fost creat parțial pentru a reduce dependența ajutorului militar occidental de Statele Unite. Aceasta este esențială în contextul incertitudinilor privind sprijinul american sub o posibilă revenire a lui Trump.
Deși SUA furnizează comandantul NSATU și 9% din personalul de la Wiesbaden, sistemul este conceput să funcționeze și fără implicarea directă a Washingtonului.
„Da, putem susține rezistența Ucrainei chiar dacă SUA s-ar retrage,” a declarat Keller.
„Totuși, Europa și Canada ar avea dificultăți majore în a înlocui anumite capacități esențiale, precum supravegherea prin satelit.”
logistica ajutorului militar: centre de distribuție în Polonia și România
Cele mai multe echipamente ajung în Ucraina printr-un centru de distribuție NSATU situat în Polonia, care trimite lunar aproximativ 18.000 de tone de echipament militar. Un al doilea centru este în curs de organizare în România.
Keller a menționat că sprijinul militar coordonat prin NSATU este de așteptat să rămână la un nivel constant, deși viitorul acestuia depinde în mare măsură de deciziile politice ale țărilor membre.
