Autor: DORU DIMA
Două povești care ne-au marcat
POVESTEA 1: BALATON, UNGARIA, ora 15, super restaurant luat de pe TRIPADVISER. Mâncare super. Vecinul de masă îi spune ospătarului să păstreze 4000 de forinti (cam 40 de lei), peste costul mesei, ospătarul spune „E PREA MULT”, vecinul de masă insistă, ospătarul „se pune pe picioarele din spate” și spune clar „SIR, IS TOO MUCH” . Rămânem siderați, nota pe toată masa a depășit 200 de euro și el și-a păstrat în total vreo 10, și era FERICIT.
POVESTEA 2: SPLIT, CROAȚIA, ora 15, la două zile distanță de POVESTEA 1, parcare publică, afară 35 de grade. Dăm să ieșim cu mașina din parcare, un băiat simpatic ne ajută cu scanarea tiket-ului. Ca orice serviciu, dai să-l recompensezi, apropo, a costat 6 euro mai bine de 2h de parcare în port, orașul vechi. Să revenim, îi spun – păstreză restul, la care el spune „E PREA MULT”. Rămân șocat. Nu părea să fie proprietar de iaht ci un tânăr simpatic ce dorea sa-mi spună că nu merită efortul lui 4 euro ci unul.
De ce am dat aceste exemple, simplu, nu avem VIZIUNE pentru business-ul în turism și nici RESPECT pentru client.
În ultimele luni, vocile din turismul românesc s-au făcut auzite tot mai tare: „Suntem împinși spre faliment!”, „Taxele ne sufocă!”, „Nu mai suntem competitivi!” — sunt doar câteva dintre plângerile industriei, pe fondul majorării TVA-ului la 19% pentru serviciile HoReCa, începând cu 1 august.
Dar să punem lucrurile în perspectivă: în Croația, TVA-ul aplicat băuturilor alcoolice și unei mari părți din serviciile de restaurant este de 25%. Da da, am scris corect. În plus, fiecare turist plătește și o taxă de 3% pentru infrastructura turistică locală. Și cu toate acestea, Croația a înregistrat anul trecut peste 20 de milioane de turiști străini, majoritatea occidentali, și venituri de peste 13 miliarde de euro din turism. România, cu un TVA semnificativ mai mic, a atras doar 2,6 milioane de turiști străini.
Ce nu vrem să vedem este că problema nu e nivelul taxelor, ci modul haotic și lipsit de strategie în care România își tratează turismul.
Croația: branding, viziune, coerență
Croația nu este o destinație ieftină. Dar este o destinație desemnată, vândută și întreținută strategic ca fiind atractivă, curată, bine conectată și autentică. Statul a investit în infrastructură rutieră și aeroportuară, a păstrat coerența campaniilor de promovare pe piețele țintă (Germania, Austria, Italia), și a tratat turismul ca pe un motor economic prioritar, nu ca pe o anexă folosită în campanii electorale.
În Croația, turiștii plătesc mai mult, dar știu ce primesc. Și revin.
- Paula, agent de turism închiriere diverse pentru sporturi nautice „Ești din România, am crezut că eșt italian după accent.” Râdem amandoi de confuzia pe care o fac majoritatea celor din Croația cu privire la originile limbii române. Paula continuă „Am văzut că de 2 ani, voi românii ați revenit la noi. Ne bucurăm”.
Muntenegru: mic, dar deștept
Muntenegru este un exemplu de eficiență turistică balcanică. A mizat pe dezvoltare controlată, pe lux și nișă, și a asigurat o stabilitate legislativă pe care investitorii o apreciază. Fiecare sat de pe coastă are un plan turistic, iar colaborarea între stat și sectorul privat funcționează (vom reveni săptămâna viitoare cu partea a doua a editorialului despre minunea MUNTENEGRU).
România: turism cu frâna trasă
România, în schimb, pendulează între haos legislativ, promovare fără cap și o infrastructură care sabotează orice progres. Autostrăzi lipsă, trenuri lente, gări și aeroporturi subdezvoltate, servicii inegale și o promovare externă confuză, ruptă de realitate.
Ne plângem de TVA-ul de 21%, dar uităm că:
- Nu avem o strategie turistică națională clară.
- Ministerul Turismului este constant mutat, redenumit sau ignorat.
- Schimbăm taxele, regulile și programele de sprijin de la un an la altul.
- Brandul nostru turistic nu există în percepția europeană.
Taxele nu ne omoară. Incompetența, da.
Să fim sinceri: dacă turismul românesc este în colaps, nu e din cauza TVA-ului, ci din cauza lipsei de direcție, stabilitate și viziune.
Croația și Muntenegru au demonstrat că se poate construi un sector turistic puternic chiar și cu taxe mai mari. România, în schimb, a eșuat în a transforma un potențial uriaș într-o ofertă turistică coerentă. Iar când industria este lăsată să se lupte singură, și nu prea știe cum să o facă, reacția firească este să dea vina pe singurul lucru vizibil: taxele.
Dar realitatea e mai dură. România nu pierde turiști din cauza cifrelor din codul fiscal. Pierde pentru că nu știe cine vrea să fie ca destinație și refuză să învețe de la cei care au reușit.
Dacă vrem ca turismul să devină un pilon economic real, trebuie să oprim lamentările și să începem să construim. Cu profesionalism, cu viziune și cu o minimă coerență între ceea ce promitem și ceea ce oferim.
Și să încheiem cu deja celebrul ‘SIR, Is too much, SIR”! „România, e deja prea mult, România”.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
