„Mar-a-Lago Accord” – Fantoma unei crize globale?

„Mar-a-Lago Accord” – Fantoma unei crize globale?

Autor: Dr. Moritz Kraemer, Chief Economist, Landesbank Baden-Württemberg

Un nou val de incertitudine planează asupra economiei globale, iar epicentrul acestuia pare a fi din nou… Washington. Sub administrația Trump, ideea unei intervenții concertate pentru slăbirea dolarului american începe să capete contur – un scenariu ce amintește, în mod neliniștitor, de celebrul „Plaza Accord” din 1985. Însă, spre deosebire de atunci, actualul plan, supranumit neoficial „Mar-a-Lago Accord”, riscă să dinamiteze încrederea globală în cea mai importantă monedă de rezervă a lumii.

Deficitul comercial – o obsesie veche, o strategie riscantă

Donald Trump consideră dezechilibrul balanței comerciale americane – care a atins impresionanta valoare de 1.200 miliarde de dolari în 2024 – drept o dovadă că Statele Unite sunt exploatate de partenerii săi comerciali. În loc să importe, companiile străine ar trebui, spune Trump, să producă pe teritoriul SUA, contribuind astfel direct la prosperitatea americană.

Totuși, cu o rată a șomajului deja scăzută, de doar 4%, apare întrebarea logică: de unde va veni forța de muncă suplimentară necesară pentru a susține această producție internă?

Zburând pe aripile inflației

Până acum, politica tarifară a fost instrumentul preferat al lui Trump. Dar tarifele vin cu un preț: ele alimentează inflația. În martie 2025, așteptările inflaționiste ale consumatorilor americani au ajuns la 4,9%, în creștere semnificativă de la 2,6% în noiembrie 2024, momentul realegerii lui Trump. Această presiune asupra costului vieții riscă să erodeze rapid sprijinul popular al președintelui.

Un nou val de incertitudine planează asupra economiei globale, pe măsură ce politicile tarifare și inflația își fac simțită prezența în multe economii.

Mar-a-Lago Accord: manipulare valutară sau șantaj economic?

Noua idee care circulă în cercurile guvernamentale și pe Wall Street prevede o strategie concertată pentru slăbirea dolarului. Aceasta ar face importurile mai puțin atractive. În același timp, exporturile americane ar deveni mai competitive.

Inspirat de „Plaza Accord”, acest plan ar presupune ca băncile centrale internaționale să vândă obligațiuni americane. Însă, cu un deficit bugetar de peste 7% din PIB și o datorie națională uriașă, o astfel de mișcare ar duce la creșterea costurilor de finanțare pentru SUA – un deznodământ nedorit.

Așa că se conturează o variantă și mai riscantă: transformarea datoriilor existente în obligațiuni pe 100 de ani, cu dobânzi foarte mici sau inexistente. Evident, nimeni nu ar accepta voluntar un asemenea acord. Soluția? Presiunea politică sau economică – prin amenințarea cu tarife sau retragerea protecției militare. Un adevărat joc de șantaj economic.

Un pas spre o criză financiară globală

Dacă acest „acord” ar fi pus în practică, ar submina statutul de refugiu sigur al titlurilor de stat americane. În timpul fiecărei crize financiare majore, dolarul și obligațiunile americane au oferit stabilitate. Mar-a-Lago Accord ar putea schimba această paradigmă – și nu în bine. Încrederea în dolar s-ar prăbuși, iar o criză financiară globală ar deveni o amenințare reală.

Există alternative?

Da – dar sunt fie economic riscante, fie politic nepopulare. Reducerea dobânzilor, deși o metodă clasică de slăbire a monedei, este greu de aplicat în contextul inflaționist actual. Iar consolidarea bugetară, deși eficientă pe termen lung, presupune măsuri de austeritate greu de „vândut” electoral.

În concluzie, chiar dacă probabilitatea punerii în aplicare a „Mar-a-Lago Accord” este redusă, simplul fapt că această idee este vehiculată la nivel înalt ar trebui să îngrijoreze piețele. Istoria ne-a arătat că destabilizarea artificială a încrederii într-o monedă de rezervă mondială poate avea consecințe dramatice.