Trauma emoțională se acumulează pentru copiii Ucrainei la trei ani după invazie
Odată cu explozia a cererilor de ajutor psihologic pentru copii, pe măsură ce sirenele de raid aerian au sunat în Kiev, avertizând asupra unei amenințări cu rachete balistice, zeci de copii de opt ani s-au grăbit să coboare în subsolul școlii lor primare. Au luat cu ei creioanele și manualele pentru a continua lecțiile. Această explozie a cererilor de ajutor psihologic pentru copii a fost inevitabilă în contextul războiului.
În doar câteva momente, adăpostul antiaerian era plin de viață. Un grup de copii exersa scrisul de mână. Alt grup citea, iar în mijlocul camerei s-a format spontan o clasă de dans.
„Războiul i-a făcut să se maturizeze”, spune Liudmyla Yaroslavtseva, profesoară la Liceul de Artă „Zmina” din Kiev. Își amintește cum, în primul an de război, copiii plângeau și intrau în panică atunci când sirenele răsunau.
Acum, la trei ani de la invazia pe scară largă a Rusiei din 24 februarie 2022, această maturizare forțată a avut un preț greu. Copiii au învățat să trăiască cu anxietatea crescută. Specialiștii observă o creștere semnificativă a numărului de minori care solicită ajutor psihologic.
Unii se tem că aceste traume emoționale vor persista, chiar dacă războiul s-ar încheia curând. În special, în contextul în care fostul președinte american Donald Trump insistă pentru o pace rapidă între Ucraina și Rusia.
Explozie a cererilor de ajutor psihologic pentru copii
Potrivit Ministerului Educației și Științei din Ucraina, peste 50.000 de copii au solicitat ajutor specializat pentru probleme de sănătate mintală în primele nouă luni ale anului 2024. Acesta este de trei ori mai mult decât în 2023.
Dacă în primele luni de război prioritatea a fost asigurarea unui mediu educațional sigur, începând din 2023 cererile pentru sprijin psihologic au explodat. Atât elevii, cât și profesorii solicită ajutor conform datelor ministerului.
„Copiii din școala primară, mai ales în timpul războiului, suferă adesea traume psihologice din cauza situației instabile, alarmelor aeriene, pierderii celor dragi sau a locuinței”, a transmis ministerul într-un comunicat.
În astfel de circumstanțe, riscul de anxietate și probleme comportamentale crește. De aceea, identificarea nevoilor psihologice și oferirea sprijinului necesar este esențială.
De la tancuri și bombe la soare și curcubee
Valentyna Maruniak, în vârstă de 56 de ani, profesoară de arte la o școală din Kiev, a observat evoluția stării emoționale a elevilor săi prin intermediul desenelor lor.
„La început, desenau în principal tancuri, avioane și bombardamente. Acum, desenează soarele, curcubee, flori… Vor victorie, bucurie, primăvară și liniște”, spune Maruniak.
Când le-a cerut elevilor să deseneze cele mai memorabile momente din timpul invaziei, unii au ilustrat concursuri de cântat sau animalele de companie noi. Această invazie reprezintă deja o treime din viața lor.
Alții, însă, au desenat amintiri din vremurile pașnice, tancuri sau persoane dragi aflate pe front.
Solomiia Karanda, o fetiță de 8 ani, a desenat un peisaj pe care îl îndrăgește. Este vorba despre un avion deasupra unui sat din sudul Ucrainei, unde își vizita bunica înainte ca aceasta să fie nevoită să fugă din cauza războiului.
„O rachetă a lovit o casă aproape de bunica mea, dar acum este reconstruită”, a spus Solomiia. „S-a speriat și s-a mutat în România.”
Chiar și după trei ani, fetița încă se simte neliniștită atunci când rămâne singură acasă în timpul alertelor aeriene.
„De obicei, închid ușa camerei și mă bag în pat cu jucăriile mele. Așa mă sperii mai puțin”, spune ea.
Colegul ei, Nikita Bondarenko, tot de 8 ani, a învățat să se protejeze în timpul atacurilor. Se lipește de cel mai gros perete al apartamentului împreună cu sora sa mai mică.
„Îi spun: ‘Masha, zboară rachete și bombe’ și o acopăr cu pături și perne”, povestește el. În timp ce face acest lucru, el desenează un tanc inspirat de poveștile tatălui său, aflat în serviciul forțelor armate.
Copiii din zonele de front, printre cei mai afectați
Dacă în Kiev copiii încă pot merge la școală, deși cu întreruperi cauzate de alarmele aeriene, cei din zonele de front sunt de-a dreptul privați de educația față în față. Din cauza riscurilor extreme, mulți dintre ei nu își mai văd colegii decât rar.
„Aceasta este o problemă uriașă care ne va afecta în viitor. Această generație de copii nu a avut interacțiuni offline. Așadar, nu au beneficiat de comunicare, socializare sau adaptare la o rutină normală în ultimii patru ani”, explică Katerina Timakina, fondatoarea organizației Sane Ukraine, care oferă sprijin psihologic profesorilor.
Ea subliniază că războiul a venit imediat după pandemia COVID-19, ceea ce agravează impactul psihologic asupra copiilor.
„Ne aflăm la o răscruce, între tulburarea de stres post-traumatic și creșterea post-traumatică”, adaugă Timakina.
Specialiștii spun că atât profesorii, cât și psihologii și copiii, au ajuns să trăiască într-o stare de epuizare cronică. Fără o perspectivă clară asupra sfârșitului conflictului, epuizarea continuă.
Ministerul Sănătății a estimat că peste 90% dintre ucraineni prezentau cel puțin un simptom al tulburării de stres post-traumatic (PTSD) în 2022.
În 2023, s-a raportat că până la 4 milioane de copii ar putea avea nevoie de sprijin psihologic pentru a face față traumei invaziei.
O luptă zilnică pentru normalitate
Liudmyla Yaroslavtseva, profesoara din Kiev, încearcă să le ofere copiilor săi un sentiment de calm și stabilitate. Este conștientă de cât de sensibili sunt aceștia.
Însă, chiar și ea se emoționează atunci când se gândește la mama și soțul său, care încă se află în teritoriile ocupate de Rusia.
„Ritmul nebun impus de copiii mei de opt ani mă ajută să merg mai departe”, mărturisește ea.
Apoi oftează: „Trei ani sunt prea mult.”
